a pierde urma (cuiva)

a pierde urma (cuiva)
1. to lose (smb.'s) trail
to have no news of (smb.)
to lose the scent / trail of.
2. ( la vânătoare etc. ) to be thrown off the scent
to lose the trail.

Română-Engleză dicționar expresii. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • pierde — PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ expr. A( şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. tranz. A nu mai… …   Dicționar Român

  • urmă — ÚRMĂ, urme, s.f. 1. Semn concret lăsat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut, a stat etc. ♢ loc. prep. Pe urma sau pe urmele cuiva (sau a ceva) = pe unde a fost, a existat, a trecut cineva (sau ceva). (De) pe urma... = din cauza, ca urmare …   Dicționar Român

  • nume — NÚME, nume, s.n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim, arătăm cum se cheamă o fiinţă sau un lucru, o acţiune, o noţiune etc. şi prin care acestea se individualizează. ♢ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume pe care îl …   Dicționar Român

  • încurca — ÎNCURCÁ, încúrc, vb. I. 1. tranz. 1. A încâlci fire, aţă etc., a le face noduri astfel încât să nu se mai poată descurca uşor. ♦ (pop.) A călca în picioare fâneţele, semănăturile. 2. A schimba mereu drumul, direcţia pentru a îngreuia o urmărire,… …   Dicționar Român

  • rămâne — RĂMẤNE, rămấn, vb. III. 1. intranz. (Despre fiinţe) A sta pe loc, a nu schimba sau a nu părăsi locul sau localitatea unde se află; (despre lucruri) a fi lăsat pe loc, a nu fi dus din locul în care se găseşte. ♢ expr. Rămâi cu bine (sau sănătos,… …   Dicționar Român

  • trece — TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. intranz. A merge fără a se opri, printr un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a şi urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ♢ expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu,… …   Dicționar Român

  • ieşi — IEŞÍ, ies, vb. IV. intranz. 1. A părăsi un loc, o încăpere, un spaţiu închis, limitat, plecând afară; a trece din interior în exterior. ♢ expr. A ieşi afară = a defeca (2). A i ieşi (cuiva) înainte sau a ieşi în calea cuiva = a întâmpina pe… …   Dicționar Român

  • ajunge — AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. intranz. A se afla într un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ♢ expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăţi şi a atinge scopul dorit. A (sau a i) ajunge (cuiva) cuţitul la os = a… …   Dicționar Român

  • şterge — ŞTÉRGE, şterg, vb. III. 1. tranz. A freca suprafaţa unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanţă străină care îl acoperă. ♢ expr. (fam.) A şterge putina sau a o şterge = a pleca repede şi pe neobservate. (refl.; fam.) A se… …   Dicționar Român

  • picior — PICIÓR, picioare, s.n. 1. Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc, de la şold până la vârful degetelor, şi fiecare dintre membrele celorlalte vieţuitoare, care servesc la susţinerea corpului şi la deplasarea în spaţiu. ♢… …   Dicționar Român

  • coadă — COADA HÂRŢULUI s. v. coada şoricelului. Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: Sinonime  COADA IÉPEI s. v. barba ursului, coada calului. Trimis de siveco, 04.04.2008. Sursa: Sinonime  COADA MÂŢEI s. v. papanaş. Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”